Simptomele afecțiunilor parodontale

Simptomele variază în funcție de gradul de afectare parodontală și de specificul fiecărui pacient în parte:

• Sângerări gingivale spontane sau la periaj: Acestea apar încă de la debutul afectării parodontale și indică existența unei inflamații gingivale localizate sau generalizate.
• Retracții gingivale: Acestea se manifestă prin alungirea coroanei dinților în detrimentul rădăcinii și scăderea retenției în os a dintelui respectiv.
• Pungile parodontale: Apar atunci când retracția osoasă nu este coordonată cu cea gingivală. Gingia rămâne mai înaltă și creează în jurul rădăcinilor așa-numitele pungi, care sunt zone de retenție bacteriană foarte greu de igienizat de către pacient. Aceste pungi netratate se autointretin și se adâncesc, ducând chiar la pierderea dinților respectivi.
• Mobilitatea dentară: Este o consecință a evoluției nefavorabile a țesuturilor de susținere dentară. Pe măsură ce inflamația gingiei crește, pungile parodontale și retracțiile gingivale se măresc, iar dinții devin mobili în diferite grade, până la pierderea lor.

Cum tratăm/prevenim afecțiunile parodontale?

Abordarea tratamentului parodontal este complexă și trebuie să ia în considerare cauzele și contextul favorizant pentru această boală, în funcție de fiecare pacient în parte.

• Profilaxie și educație: Pacienții trebuie instruiți să adopte o conduită specifică bolii parodontale, să participe la controale periodice și să realizeze manopere adaptate stadiului în care se află, precum și să-și modifice și îmbunătățească igiena oro-dentară.

• Tratament local: Implică îndepărtarea tartrului, plăcii bacteriene și țesutului de granulație, realizată mecanic, chimic/medicamentos, chirurgical sau cu ajutorul laserului.

• Intervenția asupra factorilor favorizanți locali: Include îndepărtarea/înlocuirea lucrărilor și/sau plombelor defectuoase, tratamentul ortodontic al malocluziilor și corectarea obiceiurilor greșite de periaj.

• Colaborare interdisciplinară: Dacă există factori de ordin general, cum ar fi afecțiuni hormonale, autoimune, medicație cronică etc., este necesară colaborarea cu alți specialiști pentru tratarea bolilor respective sau schimbarea medicației.

Afecțiunile parodontale reprezintă principala cauză a pierderii premature a dinților, astfel că este necesar să fie depistate în stadii incipiente pentru a putea interveni prompt și pentru a păstra dinții un timp cât mai îndelungat.